16:00 | 17 noiembrie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat joi, 17 noiembrie a.c., la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, la dezbaterea „Uniunea Europeană între dezintegrare şi reformare. Contribuţia României la consolidarea construcţiei europene”, organizată de Grupul de Reflecţie şi Analiză Internaţională CITADEL.

Vă prezentăm în continuare transcrierea alocuțiunii și a dezbaterii:

„Mulțumesc mult pentru primirea deosebit de caldă!

Domnule Rector,

Onorați profesori,

Dragi studenți,

Mă simt foarte bine aici, la dumneavoastră, în Cluj, și aici, în această sală, în care nu am fost niciodată până acum, recunosc. Domnule Rector, vă mulțumesc că m-ați salutat ca domnul care a venit acasă. Acum 30 și ceva de ani, mi-am terminat studiile aici, la Cluj, chiar în vecinătate, la Facultatea de Fizică, și atunci mi-a plăcut Clujul.

Am revenit de atunci, de multe ori, și recunosc că de fiecare dată mi-a plăcut. Și astăzi îmi place, chit că această postură este pentru mine una, sigur, neobișnuită, dar, cu siguranță, neașteptată, cel puțin dacă încerc să îmi amintesc cum am văzut eu la vremea mea studenția și cariera pentru care m-am pregătit la vremea respectivă.

Am putut și atunci să-mi imaginez că poate odată voi sta eu în față și studenții jos, dar în niciuna din variante nu m-am gândit că voi vorbi despre altceva decât despre fizică și, cel puțin, la vremea respectivă, în niciun caz, nu m-am gândit că voi discuta vreodată despre chestiuni legate de Uniunea Europeană, d-apoi să și vorbesc eu ceva deștept despre Uniunea Europeană. Sper să găsiți că în alocuțiunea mea sunt câteva lucruri care vi se par interesante.

În ultimii doi ani, chestiunile legate de Uniunea Europeană au fost chestiuni asupra cărora m-am aplecat foarte mult. Uniunea este într-o situație complicată și cu toții trebuie să găsim soluții. În afară de asta, evident, ambiția mea este să găsesc pentru România cele mai bune soluții. Iar, după introducerea mea, fiindcă așa îmi doresc să o considerați, sper să reușiți să mă provocați cu întrebările pe care poate le-ați pregătit sau poate vă vin acum în minte, în timp ce mă ascultați.

17 noiembrie, s-a spus deja, este Ziua Internațională a Studenților, o zi, evident, simbolică pentru studenți şi, în general, pentru democrația europeană. Ziua Internațională a Studenților este expresia aportului covârșitor pe care opinia exprimată liber de către tineri o are în combaterea derapajelor de la valorile democratice și în stimularea progresului societății. Și, în Europa, astăzi, avem nevoie și de una, și de alta.

Sunt ferm convins că voi, studenții, puteți şi trebuie să fiţi un factor important de progres social. Îmi doresc ca vocea și implicarea voastră în dezvoltarea societății noastre să fie tot mai vie, mai prezentă.

Dragi studenţi,

Dumneavoastră sunteţi, în primul rând, chemaţi să contribuiţi, creativ și dinamic, la dezbaterea privind sensul în care se îndreaptă proiectul european.

De altfel, procesul complex al integrării europene a stimulat şi continuă să motiveze modernizarea societăţii româneşti, pe care tânăra generaţie din România o susţine, pe bună dreptate.

Titlul dezbaterii de azi surprinde miza reflecţiilor actuale din Uniunea Europeană, aflată la un moment de răscruce. Tot mai des vorbim despre o criză identitară, o criză a valorilor, de leadership sau despre efectele încă prezente ale crizei economico – financiare.

Pe agenda Uniunii Europene se află astăzi mai multe probleme decât în oricare alt moment din existenţa sa.

Toate aceste probleme sunt complexe și cer răspunsuri pe măsură: fenomenul migraţiei, Brexit-ul, problemele din zona euro, populismul, situaţia de securitate – și internă, şi externă – şi reapariţia sau accentuarea, pe acest fond, a unor tendinţe centrifuge sau clivaje în cadrul Uniunii, între Est și Vest, între Nord și Sud.

Suntem în faţa unor provocări cruciale privind viitorul proiectului european.

Referendumul din Marea Britanie, din iunie, a generat un moment fără precedent în istoria Uniunii, în care un stat membru decide să părăsească Uniunea, ceea ce a adăugat incertitudine la acest tablou deja complicat.

Totuşi, nu trebuie să privim Brexit-ul ca pe un declanşator al dezintegrării Uniunii. Este o provocare importantă, dar o vom depăşi dacă rămânem uniţi şi angajaţi să recâştigăm încrederea cetăţenilor din țările noastre.

Este adevărat că sunt riscuri ca diferenţele și liniile de separaţie să se adâncească în Europa. Am văzut, din păcate, că mesajele populiste, xenofobe sau radicale au prins teren, în multe părţi din Europa şi, cum am văzut recent, nu numai în Europa.

Cu cât aceste voci vor avea câștig de cauză, cu atât crește riscul unei Uniuni mai fragile, divizate și traversate de linii de demarcaţie artificiale, cu zone mai bine integrate politic, economic, securitar şi zone periferice.

O astfel de Uniune nu poate fi un actor credibil nici pentru cetăţenii săi, nici în raport cu vecinii săi și nici în competiţia globală. Pentru România, nu există altă alegere decât aceea a dezvoltării sale în continuare în cadrul unei Uniuni solidare și puternice.

Numai o astfel de Uniune poate fi performantă în acţiunea sa internă și externă, și poate răspunde aşteptărilor cetăţenilor săi, inclusiv ale celor români. O Europă mai solidă şi unită oferă perspective mai bune de dezvoltare pentru statele membre, pentru cetăţenii săi.

De aceea, e nevoie de mai multă coeziune, de o agendă pozitivă, de continuarea procesului de integrare, de instituţii europene solide, care să acţioneze în interesul tuturor statelor membre şi al cetăţenilor europeni.

Este clar că singuri, la nivel naţional sau chiar la nivel regional, nu putem găsi cele mai bune soluţii.

Soluţiile eficace în Europa nu pot fi cele de mică anvergură, ci doar cele motivate de mize care privesc interesele noastre comune, ale fiecărui stat membru și ale cetăţenilor săi, și ale Uniunii în întregul său.

Uniunea Europeană a știut, de-a lungul timpului, să depăşească fiecare criză, să se reconstruiască și să se reinventeze cu succes, pentru că fundaţia sa este solidă, iar principiile şi obiectivele care au inspirat crearea sa îşi păstrează relevanţa şi astăzi.

Aceste principii şi obiective, adică prevenirea conflictelor prin adâncirea cooperării, în baza intereselor, valorilor și a unei viziuni comune de integrare, își păstrează neștirbită forţa de model şi acum, în acest proces de reflecţie privind viitorul Uniunii.

Este evident pentru noi toţi că este nevoie de o redefinire a proiectului european. Obiectivul care ghidează România în acest proces este acela al unei Uniuni mai pragmatice şi coerente, mai flexibile şi care îşi respectă principiile şi valorile fundamentale.

România are oportunitatea şi resursele de a se situa în centrul dezbaterii europene și de a contribui activ la revigorarea proiectului european.

Poziţionarea noastră este limpede – susţinem consolidarea proiectului european și dorim să fim parte a nucleului de integrare al Uniunii. Pentru noi, continuarea integrării la nivelul Uniunii Europene rămâne un obiectiv strategic, strâns legat de dezvoltarea noastră pe termen lung.

Suntem convinși că proiectul european poate progresa dacă vom susţine priorităţile strategice ale Uniunii. Acestea sunt, în viziunea României, securitatea internă şi externă a Uniunii Europene, creşterea economică, crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, şi consolidarea Pieţei Interne a Uniunii.

Nu vrem paşi înapoi de la ceea ce am realizat deja și de la acele politici care asigură fundamentul Uniunii.

Din contră, vom continua să susţinem respectarea celor patru libertăţi fundamentale, mai ales în contextul Brexit, aderarea României la Spaţiul Schengen şi la Zona Euro.

De asemenea, vom susţine continuarea politicii de extindere, ca și implicarea activă în punerea în aplicare a politicii de vecinătate a Uniunii.

O Uniune mai puternică înseamnă şi o Uniune mai transparentă, cu proceduri suple și procese decizionale legitimate democratic, și mai aproape de cetăţeni. Trebuie îmbunătăţită funcţionarea instituţiilor europene și interacţiunea lor cu autorităţile naţionale, dar și cu cetăţenii.

Este necesar să comunicăm mai bine despre Europa, să reamintim avantajele, deseori uitate sau considerate de la sine înţelese, ale apartenenţei la Uniune.

Europa este a tuturor cetăţenilor săi. Trebuie depășită acea viziune contraproductivă a unei Europe a „elitelor”, separată de cetăţenii săi, cu proceduri excesiv de birocratice și opace.

Doamnelor şi domnilor,

La 1 ianuarie 2017 vom împlini 10 ani de la momentul aderării României la Uniunea Europeană.

Este un moment de bilanţ, dar și un moment de reflecţie.

Care sunt obiectivele cu adevărat importante pe termen lung? Cum dorim să ne proiectăm și să ne consolidăm statutul în cadrul Uniunii Europene? Ce așteptări avem? Sunt întrebări firești, care ne preocupă din perspectiva intereselor României pe termen mediu și lung.

De la 1 ianuarie 2017 vom mai avea exact doi ani până la debutul Președinţiei României a Consiliului Uniunii Europene. Este o oportunitate extrem de importantă pentru noi şi trebuie să ne pregătim cât mai bine.

Avem, astfel, şansa de a consolida o viziune politică românească asupra viitorului Europei și, implicit, a locului României în această Uniune. Avem prilejul de a ne dovedi capacitatea de identificare a unor formule de compromis care să facă proiectul european să avanseze.

Avem, pe de altă parte, oportunitatea consolidării capacităţii administraţiei noastre publice pentru a face faţă acestui proces complex de negocieri la nivel comunitar.

Este o şansă şi pentru clasa noastră politică de a se ancora mai strâns la marile dezbateri la nivel european, la procesul decizional al Uniunii.

Este necesar ca România să devină, de o manieră mult mai pronunțată, parte a soluţiilor necesare pentru a răspunde provocărilor actuale. O astfel de Românie, cu o voce puternică și credibilă, va putea contribui semnificativ la consolidarea proiectului european.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi aştept cu mare interes întrebările dumneavoastră! Mulțumesc!”

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Întrebare: Stimate domnule Preşedinte, bună ziua, bine aţi venit la Cluj, la Facultatea de Studii Europene! Vreau să vă întreb cum va acţiona pe viitor România, politico-diplomatic şi strategic, pentru a se apropia de nucleul dur, central al Uniunii Europene, format din binomul franco-german şi celelalte state fondatoare?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Este o temă care ne preocupă foarte mult şi pe mine şi pe toţi cei din echipa mea, dar şi pe cei care, la nivel de Minister de Externe, şi în general la Guvern, se ocupă de chestiunile europene. România are o situaţie bună, aş să spun aproape foarte bună. În contextul ultimilor ani şi cu schimbările politice care au avut loc în Europa, România a ajuns să fie un pol de stabilitate în această regiune în care trăim, un pol de stabilitate care nu doar că a dovedit că ştie să-şi gestioneze propriile problemele şi intern, cu toate discuțiile ocazionate de obicei de alegerile electorale, suntem o ţară cu creştere economică stabilă, datele macro sunt extraordinar de bune, reuşim chiar să fim o ţară care generează stabilitate şi pentru regiunea din jur. Această situaţie şi această poziție a României trebuie să o exploatăm cu înţelepciune pentru a ne poziționa în aşa fel încât integrarea profundă a României în UE să nu rămână doar un deziderat care este scris în toate strategiile şi în multe lucrări de specialitate, ci să devină realitate. Am făcut paşi buni în această direcţie şi cred că trebuie să vedem liniile pe care e nevoie să lucrăm pentru a obţine acest deziderat.

În primul rând, trebuie să constatăm că prea mult timp noi am jucat un rol de băiat bun şi harnic în clasă, dar care nu prea se aude, ne-am făcut temele, am fost cuminţi, ne-am conformat, acum lumea aşteaptă deja altceva, să devenim parte activă, să devenim proactivi, nu doar reactivi, şi putem să devenim proactivi dacă, de exemplu, asta am menţionat în alocuţiune, dacă ne implicăm în acest proces de reflecţie – cum trebuie să fie Uniunea Europeană a viitorului pentru a face faţa problemelor şi pentru a rezista şi a se întări. În această fază suntem acum şi este o preocupare care trebuie cumva materializată, nu este suficient să ne dorim să fim şi noi în discuţie.

Avem colege şi colegi foarte bine pregătiți la toate nivelurile, din Administraţia Prezidenţială, din Guvern, din Reprezentanţa noastră la Bruxelles, şi mulţi alţii, care, între timp, au reuşit să se conecteze din ce în ce mai bine la cercurile de dezbatere şi discuţie, şi cred că aici ne facem treaba foarte bine.

A doua linie de acţiune trebuie să fie, evident, în zona administrativ-funcţionărească. Noi avem, abia peste 2 ani, la 12 ani de la integrarea, prima dată ocazia să conducem Consiliul Uniunii Europene. Pare o chestiune destul de simplă, mergem şi prezidăm nişte şedinţe. În realitate este foarte, foarte complicat, este foarte mult de lucru şi pregătire şi vor fi nenumărate întâlniri şi proiecte care trebuie efectiv prezidate de noi, asta însemnând nu doar că trebuie să fim fizic acolo. Trebuie să venim şi cu un concept pentru fiecare chestiune în parte. În acest domeniu, cred că avem o șansă bună, avem oameni bine pregătiţi, sper ca şi din sală să fie mulţi atunci, deja, în zona care contribuie la această pregătire. Împreună cu Guvernul am demarat efectiv pregătirile pentru 2019 şi cred că ne vom prezenta foarte bine acolo.

În fine, cred că este important de înţeles că nu putem să trăim doar în Uniunea Europeană dacă vrem să o schimbăm, ci trebuie să relaţionăm şi cu vecinătatea şi în general cu politica globală. Şi atunci este natural, şi chiar se aşteaptă de la noi, să fim foarte activi, de exemplu, în zona Vecinătăţii Estice, în gestionarea conflictelor, care, din păcate, sunt numeroase în zona noastră, dar decât să nu facem nimic, mai bine ne implicăm în gestionarea lor, şi în general în relaţiile internaţionale, unde România are experienţă, are expertiză şi trebuie să-şi dovedească viabilitatea ca actor.

Dacă abordăm pe toate aceste linii chestiunile, cu siguranţă putem să ne facem auzită vocea. În afara de asta, evident că vocea aceea trebuie să şi spună ceva. Ceea ce vrem noi ca ţară să spunem este în lucru, probabil aţi aflat că am înființat o Comisie Prezidenţială care se ocupă de ceva ce se numește Proiectul de ţară al României, proiect care stabileşte cum se defineşte România pe o perioadă medie şi lungă, în toate domeniile. Domnul director este membru în această Comisie Prezidenţială şi mă bucur că a acceptat, împreună cu alţi specialişti. Eu cred că până la începutul anului viitor sau până în primăvară vom avea deja primele rezultate. Şi atunci vom şti mai bine cum putem să ne poziţionăm pentru a fructifica la maxim oportunităţile pe care le are România şi în Uniunea Europeană, dar nu numai.

Întrebare: Întrebarea se referă mai mult la recentul Summit consacrat discutării sancțiunilor europene aplicate Rusiei, în contextul anexării Crimeei și mai mult la reacția Prim-ministrului italian și a Ministrului de Externe german care au spus destul de vehement că vor fi împotriva noilor sancțiuni. Cum se va poziționa România dacă la viitorul Summit se va forma o masă critică la adresa reînnoirii acestor sancțiuni? Care va fi opinia de țară a României?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Opinia noastră a fost și rămâne una destul de fermă, noi suntem pentru continuarea sancțiunilor, atâta timp cât nu se pun în aplicare și nu se respectă Acordurile de la Minsk. Deci este vital ca mai întâi ce s-a convenit la Minsk să fie respectat, pus în practică, pe urmă putem să începem să discutăm despre reducerea graduală sau totală a sancțiunilor. Aceasta este poziția noastră independent de ce spun alții, însă nu sunt momentam semne că s-ar forma un grup mare care nu dorește continuarea sancțiunilor. Însă e interesant faptul că v-ați referit la Summit, bănuiesc că v-ați referit mai degrabă la Summitul de la Bratislava, așa-i? Sau mă înșel? De ce spun că este interesant? Arată felul în care comunicarea poate să, cred că „distorsioneze” este cuvântul cel mai potrivit, o discuție. Ca să îl scot pe Ministrul de Externe german din discuție, a avut foarte multe abordări care au surprins pe foarte multă lume, părerea mea personală este că a dorit să se profileze mai bine și acum și-a atins obiectivul, este practic ca și desemnat candidatul cu cele mai mari șanse pentru a deveni președintele Germaniei și atunci nu mă aștept la alte poziționări foarte contondente. Însă, discuția care a dus la impresia că Prim-ministrul Renzi este împotriva sancțiunilor a fost în realitate despre cu totul altceva. Pot să vă spun că am fost acolo, s-a discutat despre ce trebuie făcut sau cum trebuie să transmitem Rusiei că modalitatea prin care acționează în zona Alepului nu poate fi tolerată și atunci au apărut diferite posibile formulări, toată lumea a fost de acord că „așa nu”, toată lumea a fost de acord că trebuie să spunem că „așa nu” și că vom lua măsuri dacă nu se revine într-o zonă care respectă uzanțele și normele internaționale. Una dintre formulări a fost propusă că avertizăm Rusia și nu suntem dispuși să tolerăm astfel de abordări, altcineva a făcut propunerea să spunem că nu suntem de acord, că nu tolerăm și vom merge inclusiv până la sancțiuni. Vorbim despre speța Alep, nu despre altceva. Aici, într-adevăr, și Renzi și alții au fost împotriva sintagmei inclusiv sancțiuni și, în fine, am convenit un text care nu conținea „inclusiv sancțiuni”, fiindcă în mod natural următoarea întrebare a jurnaliștilor ar fi fost: care sancțiuni? Dați sancțiuni pentru Alep sau dați sancțiuni în continuare pentru Donbas sau pentru Crimeea? Nedorind să intrăm pe fondul acestei chestiuni, nu ne-am referit la sancțiuni. Ei, cum a prezentat-o Premierul Renzi și alții, a reieșit că ei s-au opus sancțiunilor date Rusiei. Sper că v-am lămurit acum despre ce a fost vorba în realitate, dar este un fapt că în Uniune sunt țări membre care rămân ferm pe poziția pe care, de exemplu, România o are. Deci sancțiunile trebuie păstrate până când se aplică Acordurile de la Minsk, alții care sunt de părere că s-ar putea să fie bine să mai discutăm, însă până în momentul de față nimeni nu a propus efectiv să se renunțe la anumite sancțiuni, cele care sunt  în vigoare.

Întrebare: Cum vedeți dumneavoastră, ca Președinte al unei țări atlanticiste, noua inițiativă franco-germană de a crea o apărare europeană comună, după ce precendentul proiect a eșuat în 1954? Credeți că nu este NATO suficient pentru apărarea Europei sau credeți că este Franța nemulțumită că industria ei de armament nu primește contracte de la țările din flancul estic, așa cum a fost recent situația în Polonia?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Există această discuție pe apărarea comună a Uniunii Europene și mi se pare că este o discuție care are foarte mult sens și care trebuie purtată. Din păcate unele abordări au fost eronat traduse sau eronat comunicate. Nu există intenția de a crea o armată europeană. Nici măcar nu s-a discutat despre această chestiune, fiindcă o armată europeană ar însemna ca fiecare stat membru să cedeze din suveranitate și din partea care e cam nucleul oricărei suveranitați, apărarea – și să dea apărarea în subordinea cui? Nici nu avem cui. Nu există o entitate suficient de legitimată politic în Europa pentru a conduce o armată europeană. Deci deja de la primele discuții pe fond ne dăm seama imediat că deocamdată nu putem să vorbim despre așa ceva. Dar pe de altă parte, luând împreună tot ce au țările europene, ca și sisteme de apărare și resurse umane, și logistică, și resurse de tip armament, este foarte mult. Pe de altă parte, nu folosim eficient aceste resurse. Uitați-vă la Siria, mie mi se pare că nu suntem acolo unde trebuie să fim. Uniunea Europeană este cel mai apropiat puternic actor global, cel puțin așa ne vedem noi, ca un actor puternic, de Siria, și ce facem? Participăm la discuții. Eu cred că ar trebui să participăm un pic mai mult decât discuții și să fim un actor care, la o adică, are instrumentele pentru a-și impune punctul de vedere în chestiuni care ne afectează direct. Ultimul val al migrației a apărut din cauza războaielor din Siria. Că au fost și multe alte motive secundare care au dus la înălțimea acestui val este iarăși adevărat. Iată de ce ar fi bine să fim în situația să putem interveni acolo unde apar situații de criză sau conflictuale, evident în sensul pacificării, nu în sensul de a aprofunda conflictul. Și atunci discuția care a început și e bine că se poate, este cum putem să folosim împreună mai eficient resursele pe care oricum le avem. Nu dorim să avem o inițiativă sau o abordare care vine în concurență cu NATO, dimpotrivă, vrem să avem o abordare care ne ajută pe noi în chestiunile noastre, dar care se completează cu abordările pe care le are NATO fiindcă suntem aproape toți membri în NATO și atunci ar fi chiar absurd să folosim resurse în NATO și într-un proiect de apărare europeană care se concurează reciproc. Nu ar duce la nimic. Și, bineînțeles că sunt unii, mai ales care locuiesc un pic mai în Est față de noi, care au tot interesul să producă dezinformări cum că noi am vrea proiecte care se concurează, că noi am crea proiecte care vor să înlocuiască NATO, nici vorbă. NATO este un proiect foarte bun, foarte puternic, în domeniul apărării comune. Uniunea Europeană este un proiect care are obiective specifice, care, pe lângă toate acestea, trebuie să aibă și capacitatea să intervină atunci când interesele Uniunii o cer, în domeniul militar, fără să implice neapărat NATO.

Întrebare: În relaţia cu Republica Moldova, România  va adopta strategia europeană de tip „more for more” sau va propune o nouă strategie? Iar în acest context, cum apreciaţi dumneavoastră evoluţia parteneriatului estic?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Am analizat în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării relaţiile pe care România le-a avut în ultimele decenii cu Republica Moldova şi felul în care s-au produs anumite rezultate sau nu s-au produs. Şi am ajuns la concluzia că trebuie să schimbăm paradigma. Toată lumea este de acord şi nu vrem să se înțeleagă în niciun fel că ne îndepărtăm de la faptul că România şi Republica Moldova au o relaţie foarte specială, privilegiată care se bazează pe istorie comună, pentru mulţi cetăţeni ai Moldovei – pe limbă comună, cultură comună şi aşa mai departe. Această relaţie este una specială, o relaţie pe care dorim să o păstrăm şi o relaţie pe care dorim să o protejăm, asta repet la fiecare discuţie cu alţi lideri din lume – România are dreptul şi insistă să păstreze o relaţie specială cu Moldova. Această relaţie specială însă, în secolul XXI trebuie să aibă şi un fundament mai solid. Acest fundament solid, după părerea mea şi părerea a fost împărtăşită de toţi cei din CSAT, acest fundament trebuie să fie un fundament instituţional. România trebuie şi vrea să sprijine Moldova. Asta înseamnă că trebuie să sprijinim instituțiile din Moldova să devină mai performante, mai puternice, mai reprezentative şi să lucreze mai transparent. Asta înseamnă că România trebuie să se implice în economia Moldovei dar, nu într-un fel în care încercăm să dirijăm noi ceva acolo ci, trimiţând investiţii în Moldova, realizând, de exemplu, conexiuni energetice cu Moldova pentru a le uşura un pic dependenţa faţă de unicul furnizor pe care îl au acum. Una peste alta, noi dorim şi o vom face, nu doar e dorim, noi vom sprijini Moldova, o vom sprijini pentru a deveni mai stabilă, mai solidă, mai performantă. Dar noi dorim să sprijinim instituţii moldoveneşti şi nu dorim să sprijinim anumite persoane din Moldova, fiindcă asta, după părerea noastră, a fost una dintre probleme. De multe ori, din România s-au sprijinit anumite persoane din Moldova care au performat sau nu în loc să se sprijine instituţional, corect şi puternic instituțiile moldoveneşti. Deci, noi vrem să sprijinim, să colaborăm în continuare cu Moldova în interesul cetăţenilor Moldovei prin întărirea instituțiilor şi prin mecanisme foarte corecte şi transparente ale economiei moldoveneşti. Credem că aceasta este calea prin care putem să îi face pe cetățenii moldoveni să îşi dea seama că România nu este o ţară care vrea să cucerească Moldova sau să o ocupe ci, România este ţara care vrea să întindă o mână Moldovei pentru a o ajuta pe calea proeuropeană care, după părerea noastră, este cea mai bună pentru Moldova.

Întrebare: Aţi vorbit în discursul dumneavoastră despre situaţia migraţiei ca şi o provocare pentru Uniunea Europeană şi aţi revenit cu discuţia în ceea ce priveşte Siria atunci când aţi primit întrebarea de la colega mea. În contextul în care au trecut mai bine de șapte luni de la acordul între Uniunea Europeană şi Turcia privind criza migraţiei, consideraţi dumneavoastră că deciziile care s-au luat atunci s-au implementat în mod corect şi au reușit să soluţioneze situaţia, în contextul în care atât Siria cât şi Irak reprezintă teatre de război?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Acea înțelegere a fost potrivită la momentul acela şi cred că, în bună măsură, ce s-a decis atunci, s-a implementat, nu tot. Şi trebuie să spunem că partea turcă s-a cam ţinut de treabă, la alţii au mai fost sincope de a se ţine de ceea ce s-a convenit atunci. Înțelegerea cu Turcia, singură, probabil nu ar fi dus la stoparea fluxului migrator pe ruta balcanică şi, în paralel cu discuția care s-a purtat cu Turcia, la scurt timp după aceea, prin grija ţărilor care se află efectiv pe ruta balcanică aceasta a fost închisă. Ruta balcanică acum este închisă, nu din cauza deal-ului cu Turcia, sau nu sprijinit de deal-ul cu Turcia, ci fiindcă aşa au convenit ţările care au fost pe ruta balcanică. În ultimele săptămâni, în ultimele zile auzim tot mai des că şi unii şi alţii pun sub semnul întrebării această înțelegere între Uniunea Europeană şi Turcia, lucru care, cu siguranţă, ne dă bătăi de cap. Însă migraţia pe ruta balcanică, după părerea mea, nu va fi reluată fiindcă toate ţările situate pe această rută au înţeles că nu se poate gestiona acest flux decât oprindu-l.

Întrebare: Domnule Președinte, există o serie de tensiune privind gradul de implicare a noii administrații americane în politica de securitate comună la nivel european, mai exact, temerile despre un pas înapoi pe care americanii l-ar putea face într-un proiect NATO de apărare comună. Dacă adăugăm aici impasul recent în care au intrat negocierile privind TTIP-ul sau negocierile foarte abrazive dinaintea semnării tratatului dintre Uniunea Europeană și Canada, avem un tablou al relațiilor transatlantice destul de complicat. Care este prognoza dumneavoastră, cel puțin în perioada imediat următoare, a relațiilor transatlantice, în ansamblul, mai precis relațiile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Relațiile vor fi parțial redefinite, vor fi parțial schimbate, dar asta nu înseamnă neapărat că vor fi mai proaste. Există, la fel de bine, șansa să fie mai bune. Și, dacă îmi permiteți, aș intra un pic mai în detaliu în două zone care definesc felul în care vedem aceste relații. Prima zonă este, evident, NATO și bănuiesc că aici v-ați referit și știu că există o preocupare largă pentru ce vor face Statele Unite în NATO. După părerea mea, Statele Unite vor juca în continuare același rol pe care l-au jucat și până acum, rolul de cel mai mare membru NATO și cu cea mai mare implicare în foarte multe zone, și conflictuale, și neconflictuale. Știți bine că, în campania electorală, politicienii fac mai multe afirmații, pentru a se profila, sau pentru a șoca, sau pentru a atrage atenția. De multe ori, după campanie, după câștigarea alegerilor, aceste declarații se mai nuanțează, se mai corelează cu stadiul efectiv al proiectului, și așa mai departe. Când, atunci, candidatul Donald Trump s-a referit la NATO, eu am înțeles că s-a referit într-o abordare foarte similară cu cea pe care am avut-o noi anul trecut, constatând că în ultimul deceniu foarte multe țări și-au redus bugetul pentru apărare, crezând că, după ce Uniunea Sovietică a încetat să existe, lucrurile pe glob se liniștesc. Nu mai este nevoie de armată, nu mai este nevoie de apărare. Este, din păcate, o eroare. Cu toții ne-am bucura să nu mai existe războaie, dar practica ne arată că există foarte multe, ba chiar mai multe ca înainte. Și, atunci, este absurd să stăm noi, în țările totuși dezvoltate sau foarte dezvoltate fără sisteme de apărare permanente și performante, pentru că am ajunge la mâna unora care nu sunt dezvoltați, nici bine intenționați. Și, atunci, vă amintiți că ianuarie 2015, eu am propus partidelor să creștem alocarea bugetară la 2% din PIB pentru apărare. Exact același lucru l-a spus și candidatul Trump, că toată lumea ar trebui să își aducă cheltuiala de apărare la cota stabilită împreună. Aceasta a fost nota în care am citit declarația și cred că este bine să reamintim unor dintre prietenii și co-aliații noștri că, într-adevăr, fără a cheltui pentru apărare, nu poți să ai o apărare performantă. Deci, cu NATO nu sunt îngrijorat deloc, ba cred că s-ar putea ca această mică scuturare să trezească pe unii care prea s-au lăsat, așa, pe intervenția altora. Eu cred că TTIP nu se va încheia în următorii ani, dar asta nu doar fiindcă se schimbă abordarea din partea Statelor Unite. Dacă ați urmărit discuțiile pe CETA, ați văzut că cel mai mult s-a schimbat abordarea pe partea europeană. Din ce în ce mai mulți actori europeni se arată reticenți față de astfel de înțelegeri. Și, atunci, chiar îmi permit să spun că unii actori, de fapt, sunt bucuroși că partea americană nu este foarte dornică să continuă, fiindcă altfel ei ar trebui să recunoască că nu sunt dornici să continue. Deci, cred că TTIP, în anii următori, nu va înregistra progrese. Asta nu înseamnă, însă, că relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Europeană nu vor putea să crească. Vor putea să crească, fiindcă ele există și acum, lucrurile funcționează. În consecință, cred că anumite aspecte vor fi rediscutate, poate chiar renegociate, dar nu văd niciun motiv pentru care ne-am îngrijora acum peste măsură că relațiile nu vor funcționa. Vor funcționa. Cu alți actori, poate cu alte abordări punctuale, care, în ansamblu, vor funcționa. Este interesul foarte mare, și de-o parte, și de alta, de a face lucrurile să meargă.

Întrebare: Credeți că posibila ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană va accelera procesul de integrare pentru celelalte țări sau, dimpotrivă, acest lucru va încetini procesul?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Brexit-ul în sine putem să îl vedem ca un fel de catalizator sau accelerator, atât pentru oportunități, cât și pentru chestiunile problematice. Practic, Brexit-ul nu s-a produs, nici nu s-a notificat, dar deja produce urmări, care, majoritate, dacă vrem să fim cinstiți, nu sunt neașteptate. Eu mă număr printre optimiști în Consiliul European și spun că sunt oportunități aici și trebuie și noi, ca români, să le vedem, să le negociem și să profităm de ele. Dar, pe de altă parte, trebuie să fim realiști că sunt foarte multe probleme, care nu au apărut datorită Brexit-ului, dar au fost repuse pe tapet odată cu Brexit. Sunt probleme care au fost și înainte în discuție. Ele sunt legate de libertățile fundamentale, în special de libera circulație a forței de muncă. Sunt legate de suveranitate. Cei din Marea Britanie, la vremea respectivă, au împachetat chestiunea suveranității mai degrabă într-o chestiune legată de parlamentarism, dar, în fond, este problema suveranității și este veșnica problemă a felului în care dorim să construim Uniunea – dacă vrem una unde toată lumea progresează și toți se străduiesc să îi ajute pe cei care merg mai încet, sau dacă acceptăm ideea unei Uniuni pe mai multe viteze. Aceste probleme sunt în discuție. Nu neapărat sunt discutate cu prioritate, și asta este păcat, dar dacă nu găsim soluții la ele, cred că nu vom face pași foarte hotărâți nici în celelalte chestiuni. Bunăoară, discuția pe suveranitate a adâncit o falie care apăruse din cauza gestionării migranților, falia dintre est și vest, unele țări care nu au vrut să primească migranți, alții care au fost de părere că trebuie să împărțiți între toate statele. Și dacă reducem problema la esența ei, este, de fapt, problema suveranității. Dacă vrem ca Uniunea să fie o Uniune profund integrată sau dacă vrem să o fie o Uniune de state, unde fiecare, mai mult sau mai puțin, face ce vrea, dar ne înțelegem amiabil cum abordăm chestiunile. Aceste lucruri sunt în discuții și va conta opinia României. Am spus-o chiar la început, este că Uniunea trebuie să fie una integrată și noi vrem să fim mai profund integrați. Eu cred că Brexit-ul va genera în continuare nenumărate discuții, pe aceste teme și pe alte teme. Pe de altă parte, nu cred că Brexit-ul va duce la ruperea Uniunii, dar cred că nici nu va duce în scurt timp la o integrare mai aprofundată. Deci, integrarea fiscală, bunăoară, nu cred că se va produce, cum nu se va produce nici o armată comună a Uniunii Europene.

Întrebare: Cum apreciați prospectul aderării României la Spațiul Schengen, din perspectiva viitorul raport al Comisiei Europene, având în vedere progresul înregistrat de România în acest sens, dar și unele remarci favorabile din partea Franței și din partea Oficiului European de Luptă Anti-fraudă?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: România are obiectiv strategic integrarea mai profundă în Uniune. Asta înseamnă, evident, aderarea la Spațiul Schengen și aderarea la zona Euro. Aderarea la Spațiul Schengen este o problemă mai veche pe la noi, o problemă care a fost rezolvată, după părerea mea, greșit. Și nu a fost neapărat vina noastră, alții au greșit. S-a transformat, dintr-un proiect care a creat foarte mult optimism în România, într-un proiect care creează în continuare multe discuții în contradictoriu și multă nemulțumire. Schengen este o înțelegere tehnică, nu o înțelegere politică. Deci, Spațiul Schengen s-a creat în baza unei abordări tehnice, nu a unei abordări politice. România a îndeplinit, cum toată lumea știe, criteriile pentru a deveni parte a Spațiului Schengen, doar că unii au crezut că este bine să se transforme discuția într-una politică. Și, la început, mai nedeclarat, pe urmă tot mai declarat, a fost legată problematica Schengen de problematica MCV, cu toate că una e una, alta e alta. Dar MCV este o a doua chestiune care cred că generează destul de multă nemulțumire în România, fiindcă progresele României sunt evidente, sunt măsurabile și sunt recunoscute de cei care ne vizitează din când în când să urmărească cum progresăm. Și, totuși, discuția și în acest moment de fazing out nu este una foarte intensă și, în continuare, sunt unii actori europeni care au impresia că România nu este bine adecvată pentru nucleul Uniunii. Noi credem că suntem. Una peste alta, faptul că nu suntem în zona Schengen nu ne descurajează instituțional și nici nu ne-a stricat. România acționează ca un membru de facto Schengen. Noi respectăm toate procedurile Schengen. Avem înțelegeri cu vecinii și cu celelalte state care ne pun în situația unui membru de facto, doar că nu suntem de facto încă acceptați. În chestiunea migrației, nu a fost un dezavantaj pentru că nu am fost în zona Schengen, dar pot să vă spun că am fi gestionat-o foarte bine și dacă am fi fost în zona Schengen. Deci, nu putea să fie luată această chestiune ca și argument pentru a rămâne în afara zonei Schengen. Într-adevăr, au fost discuții și, în mod natural, pot să spun că abordez chestiunea față de fiecare politician relevant din Europa cu care am discuții. Au fost unele motive de optimism. Președintele Hollande a vizitat România, am avut o discuție foarte bună și a înțeles de ce ar fi bine să fie România în zona Schengen. Nu toată lumea din Franța este încă convinsă și, în acest fel, discuțiile în continuare trenează, dar trenează cu o notă, să zicem, ușor mai optimistă.

Întrebare: Domnule Preşedinte, în discursul dumneavoastră aţi menţionat aderarea României la zona Euro. Vroiam să că întreb în ce stadiu se află România în acest proces şi dacă estimaţi o dată anume la care România va aborda moneda unică?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: România se află într-un non-stadiu. Chestiunea a fost cam repede şi cam des politizată. Trebuie îndeplinite, știți bine, câteva criterii şi criterii suplimentare pentru a deveni eligibili pentru zona Euro. România, în principiu, îndeplineşte aceste condiţii. Dar, din exces de zel, au fost politicieni care la un moment dat au propus ca România să devină parte a Euro-zonei din 2019, ceea ce a fost nerealist, şi a fost atât de nerealist încât nici măcar nu s-au întrunit acele comisii tehnice care ar fi trebuie să existe şi să lucreze. Recunosc că la un moment dat, chiar la începutul anului 2015, şi eu mi-am dorit să ajungem în 2019 acolo, dar nu a fost o abordare realistă şi nici realizabilă. Însă, de atunci, nu s-a reevaluat la modul „hai să stabilim când ne integrăm”, ci s-a reevaluat mai degrabă la modul „hai să fim mai bine pregătiţi, când ajungem acolo să nu avem probleme la noi în ţară”, fiindcă, aderând la zona Euro, se renunţă la foarte multe pârghii de politică monetară pe care le folosim şi care, cel puţin în această etapă, ne-au ajutat. Faptul că România are o creştere de 5% când alţii au o creştere de 1% sau 2% are şi astfel de explicaţii, că noi am putut să ne mişcăm uşor folosind anumite instrumente de politică monetară. Din ce în ce mai mult, între specialiști, se vehiculează că este totuşi nevoie să avem o convergenţă reală un pic mai mare. În general, este acceptat că în Europa convergenţa minimală trebuie să fie în jur de 60% şi discuţiile din ultima vreme sunt mai degrabă ca ar fi bine să ajungem la mai mult de 60% atunci când intrăm în zona Euro.

Discuţiile nu sunt foarte avansate, nu sunt foarte aprofundate şi în momentul de faţă nu avem un deadline. Cred că nici nu este foarte bine să punem acum un deadline în condițiile în care Uniunea Europeană are nenumărate crize prin care trece şi încă nu putem să spunem că le gestionăm cu măiestrie. Abia le gestionăm. Din acest motiv, nu mi se pare problematic să nu punem acum un deadline – când vrem să intrăm – ci să ne pregătim printr-o creştere economică şi să vedem când devine oportună abordarea unui deadline pentru intrarea în zona Euro.

Întrebare: Că tot ați menționat de MCV, care sunt perspectivele României, în concret, începând cu anul 2017?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: În ceea ce privește MCV-ul, eu pornesc de la premisa că ceea ce am discutat cu Președintele Comisiei Europene, cu domnul Jean-Claude Juncker, și anume că până la sfârșitul mandatului acestei Comisii se va produce un phasingout este real și se va realiza. Phasing out însemnând că se renunță gradual până când în 2019, spre sfârșitul anului 2019, mecanismul MCV să nu mai existe ca atare. Noi ne străduim și există discuții, Ministerul Justiției cu organismele europene negociază și discută ca să găsim eventual un termen mai rapid de terminare a programului MCV. România este capabilă să internalizeze toate procedurile MCV-ului și toți cei care sunt de bună credință recunosc acest lucru, nu toată lumea este neapărat de bună credință și sunt în continuare și tehnicieni, dar și unii politicieni, și chiar și de-ai noștri, care susțin sus și tare că MCV-ul trebuie dus up-calendar, ceea ce nu este corect și nu ne ajută cu nimic.

Întrebare: Care ar fi, în opinia dumneavoastră, varianta optimă de urmat, ca actor în cadrul proceselor instituționale? Respectiv, este mai bine să mergem pe metoda comunitară de lucru între instituțiile europene sau cea interguvernamentală, de negociere și colaborare între statele membre, pentru a contribui practic la proiectul european ? În ce măsură pot fi îmbinate și echilibrate cele două dimensiuni?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Noi avem o părere și am spus-o și o susțin în continuare. România este pentru integrare mai profundă, asta însemnând implicit că suntem dispuși și înțelegem să renunțăm la anumite părți din suveranitate, dacă prin asta găsim soluții europene care ne satisfac și care satisfac nevoile regiunii. Dar nu toată lumea vede lucrurile așa, sunt țări care vor să-și ia înapoi o parte din suveranitate. Personal, nu cred că se poate merge înapoi până acolo unde Uniunea Europeană să devină o simplă înțelegere de tip economic, deci Uniunea Europeană nu se poate reduce la piața internă. Este un proiect mult mai profund, mult mai amplu și mult mai ambițios. Că e foarte ușor mai ales pentru populiști să acuzi această integrare pentru toate relele care se întâmplă în propria țară, este iarăși adevărat. În toate aceste discuții se uită de regulă sau intenționat se lasă deoparte să menționeze nenumăratele beneficii extraordinare pe care le are toată lumea din faptul că suntem în Uniunea Europeană. Cred că și aici o cale rezonabilă este cea mai bună, nu trebuie să ne aruncăm cu capul înainte și să cedăm nemotivat anumite părți din suveranitate, dar nici nu cred că ajută pe cineva să acuzăm autoritățile Uniunii de toate relele și să încercăm să luăm totul înapoi. O abordare ponderată, rezonabilă este cu siguranță cea mai bună în această etapă.

Vă mulțumesc pentru găzduire, pentru organizarea acestei întâlniri, și domnului rector, și domnului decan și celorlalți membri din conducerea Universității, domnului profesor Naumescu, și vă mulțumesc dumneavoastră pentru faptul că ați venit, că sunteți interesați și că ați pus întrebări care au atins esența problemelor cu care ne confruntăm. Iar, în rest, vă încurajez să mergeți mai departe. Problemele pe care le studiați vor rămâne în continuare de mare actualitate și avem mare, mare nevoie de specialiști buni pe zona europeană. Așa că nu numai să rămâneți conectați, să vă terminați studiile și dacă se poate să vă implicați pentru România și să-i convingeți și pe alții să o facă, avem nevoie de foarte mulți oameni tineri.

Vă mulțumesc!